* * *
CIUREA
NICOLAE, preot misionar (SUPLIMENT LA DTR)
(17 Ianuarie 1926 – 3 Martie 2002)
Părintele Nicolae Ciurea, s’a
născut la 17 Ianuarie 1926, în portul dunărean Cernavodă,
judeţul Constanţa, ca al şaptelea copil, al vrednicei familii de
vrednici români şi buni
ortodocşi, Constantin şi Aneta Ciurea. Din cei nouă fraţi
şi surori, au trăit doar trei surori: Aneta, Luţa şi
Stela, şi cu singurul băiat Nicolae.
A avut parte de o copilărie fericită
şi instructivă din multe puncte de vedere. Şcoala primară a
făcut-o in orăşelul Medgidia, Judeţul Constanţa, unde
tatăl său fusese mutat cu serviciul militar.
Între anii 1937-1945, a urmat cursurile Seminarului
Teologic “Kesarie Episcopul” din Buzău, unde tânărul elev Ciurea
Nicolae s’a dovedit plin de talente şi sârguitor la carte, fiind apreciat
de profesori şi ajungând dirijorul
clasei noastre pentru muzica bisericească bizantină. A trăit
şi a suferit împreună cu colegii dela Seminar, toate
greutăţile războiului şi ocuparea Ţării de
către ruşi.
După absolvirea Seminarului din Buzău, în
toamna anului 1945, s-á
căsătorit cu aceea care îi va fi devotată soţie
şi iubitoare mamă, Rafira Bădicu din comuna Nedelea-Prahova,
după care s-a înscris la Facultatea de Teologie din Suceava, unde se
mutase vestita Facultate de Teologie din Cernăuţi, având
profesori renumiţi, precum
Fraţii Iordăchescu, Orest Bucevschi, Milan Şesan, Vladimir
Prelipceanu, şi Iustin Moisescu, viitorul Mitropolit al Transilvaniei, al
Moldovei şi Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române. În anul 1948, Facultatea de Teologie din Suceava a fost
desfiinţată, iar profesorii şi studenţii ei au fost
transferaţi la Bucureşti. Aşa se face, că studentl în
Teologie Nicolae Ciurea a devenit Licenţiat în Teologie al Institutului
Teologic Universitar din Bucureşti, cu teza de licenţă “Psihologia
Predicii”, obţinând calificativul “excepţional”.
A fost binecuvântat de Dumnezeu cu doi copii de
excepţie, Victor şi Magdalena. La 26 August 1949, a fost hirotonit
Diacon şi la 28 August
acelaşi an, Preot de către Prea Sfinţitul Episcop Vicar Teodor
Scorobeţ, pe seama parohia Jabeniţa din Protopopiatul Reghin, de unde
pe data de 1 Noiembrie 1949 a fost transferat la parohia vecină, Adrian,
unde s’a impus prin activitatea sa pastorală, misionară şi
culturală.
La 1 Aprilie 1957,
este transferat la parohia din Predeal, Protopopiatul Braşov, unde
a desfăşurat aceeaşi activitate preoţească
excepţională timp de zece ani, după care, la cererea Înalt Prea
Sfinţitului Arhiepiscop Victorin I
se dă binecuvântarea de a se transfera în Aprilie 1969, la Parohia
“Învierea Domnului” din Hamilton, Ontario, pe care o păstoreşte
până la pensionarea sa, la 17 Ianuarie
1991. Realizările sale la Parohia “Învierea Domnului” sunt bine
cunoscute de toată lumea şi ele îi vor perpetua memoria din neam în
neam. Şcoala duminicală şi de limba română, serbările
cu tineretul, devenite tradiţionale la biserica noastră, ansamblul de
dansuri naţionale “Doina”, corul bisericii purtând numele fondatorului
şi dirijorului Traian Barbu, muzeul parohial, bibliteca şi arhiva
parohială, activităţile desfăşurate la Casa
Română, activităţile misionare, pastorale culturale, inter-ortodoxe şi ecumeniste
pe plan local, promovate şi cultivate de Păriintele Protopop Nicolae
Ciurea au făcut ca numele Parohiei noastre să fie cunoscut şi
apreciat de toate parohiile ortodoxe surori din Hamilton, precum şi
din Sfânta noastră Arhiepiscopie.
Anii de pensie i-au fost senini, în ciuda
suferinţei care i-a scurtat firul vieţii, bucurându-se de dragostea
şi atenţia întregii sale familii. Îi plăcea să spună
cu mândrie de părinte iubitor: am venit patru în Canada şi acum
suntem zece, cu ginerele Van, Patricia, nora noastră şi nepoţii
Alexandra, Nicole, Amanda şi Victor-Iulian. A dat la iveală o carte
care oglindeşte cu fidelitate memoriile
şi experienţele vieţii sale, intitulată “În Via Domnului-Memorii”, care a
apărut în Editura “Danubius” din Bucureşti anul trecut (2001), în 220
de pagini evocatoare ale vieţii sale de studiu cu colegii dela Seminarul
Teologic “Chesarie Episcopul” din Buzău, ale familiei sale dragi, dar
şi a familiilor sale mai mari, parohiile ortodoxe române, ce i-au fost
rânduite să le îndrumeze pe calea mântuirii, ajutat de scumpa sa
soţie, Dna Preoteasă Rafira Ciurea şi de copiii lor
devotaţi Magdalena şi Victor.
Duminică 3 Martie 2002, a fost chemat la
Domnul, priveghiat în clipele sale ultime de întreaga sa familie, de care s’a
despărţit luându-şi rămas bun dela fiecare şi
încredinţându-i în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu. Miercuri, 6
Martie, 2003, în biserica pe care a păstorit-o cu râvnă
misionară şi dragoste exemplară, “Învierea Domnului” din
Hamilton, Ontario a fost prohodit în mijlocul enoriaşilor săi
iubiţi, de Înalt Prea Sfinţitul
Părinte Iosif al
Mitropoliei Ortodoxe Române din Paris pentru Vestul Europei, înconjurat de un
mare sobor de preoţi. În numele colegilor dela Seminarul Teologic
“Chesarie Episcopul” din Buzău şi al colegilor dela Facultatea de
Teologie din Bucureşti, a evocat personalitatea iubitului nostru coleg
şi prieten scump de-o viaţă întreagă, cel ce scrie
îndurerat sufleteşte aceste rânduri îndoliate întru pomenirea
Părintelui nostru Nicolae Ciurea, acum mutat la odihna lui în veşnicele locaşuri cereşti! Dumnezeu
să-l ierte şi să-i facă ţărâna canadiană
uşoară!
GEORGE ALEXE
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]