* * *
CANTEMIR
DIMITRIE domn al Moldovei, istoric, filosof, geograf, muzicolog, orientalist,
teolog.
N.
26 oct. 1673, în Iaţi, ca fiu al viitorului domn Constantin Cantemir,
decedat la 21 aug. 1723, la Dimitrievka, în Rusia.
Studii
în casa părintească cu teologul şi “iatrofilosoful" cretan
leremia Cacavela, apoi la “marea scoală" a Patriarhiei ecumenice din
Constantinopol, unde a Stat ca ostatic (între anii 1688 şi 1691),
Reîntors
în Moldova în 1691, va fi ales domn după moartea talălui său
(mart. 1693), dar nu a fost confirmat de Înalta Poartă.
Din
nou la Constantinopol, unde îşi, continua studiile, fiind o vreme şi
“capuchehaie" (reprezentant) al fratelui său Antioh, pe când acesta
domnea în Moldova (1695-1700),
Domn
al Moldovei (23 nov. 1710 - 11 iul. 1711); în aceasta calitate încheie o
aIianţă antiotomană cu ţarul Petru cel Mare al Rusiei, la
Luţk (13 apr. 1711),
În
urma înfrângerii de la Stănileşti, pe Prut, este nevoit să se
retragă în Rusia, unde se bucură de preţuirea ţarului,
care-i acordă titIul de “principe serenism" al Rusiei.
La
11 iun. 1714 este ales membru al Academiei din Berlin; din 1721 este “sfetnic
intim" al ţarului şi membru al Senatului imperial din
Petersburg.
Lucrări
istorice:
Ř
Istoria ieroglifică (în române:te 1703 -
1705), cu prezentarea, în formă alegorică, a luptei pentru domnie
între partidele boiereşti din Tările Române:
Ř
Descriptio Moldviae şi
Ř
Historia incrementorum atque decrementorum
aulae othomanicae (istoria cresterii şi descresterii Curţii otomane),
ambele între anii 1714 şi 1716;
Ř
Vita Constantini Cantemyrii, în 1714 - 1716
şi
Ř
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, o
istorie a poporului român de la origini până la “descălecarea"
ţărilor noastre (1719- 1722),
Ř
A scris şi câteva lucrări cu
caracter filosofic şi teologic Divanul sau gâlceava înţeleptului cu
lumea sau giudeţul sufletului cu trupul, apărută la Iaşi,
în 1698, cu text paralel, român şi grecesc, o carte de educaţie
morală în spirit ortodox, tema fiind raportul dintre om şi lume, cu o
antologie de texte şi de învăţături Iuate din Sf.
Scriptură, din filosofi antici sau din gânditori mai noi:
Ř
Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago
(Imaginea stiinţei sacre care nu se poate zugrăvii, scrisă la
Constantinopol în 1700, rămasă
în manuscris) cu expunerea unor teme filosofice şi teologice
(teoria cunoaşterii, originea universului, progresul creaţiei,
problema timpului, liberlul arbitrlu, cedestinaţia etc.);
Ř
Loca obscura în Catechisi, quae ab anonyme
authore slaveno idioimate edita et Pervoe ucenie otrokom intitulata est...
(Locuri obscure în Catehismul tipărit în slavone:te de un autor anonim sub
titlul “Prima
învăţătură pentru copii" lămurite de... ), scrisă
în latineste şi tradusă în ruseste de secretarul său I. Ilinski,
un răspuns dat la Catehismul episcopului Teofan Procopovici, o
apărare a doctrinei ortodoxe: şi Sistemul religiei mahomedane,
scrisă în latineste, tradusă apoi în ruseste şi
tipărită la Petersburg, în 1722, prima lucrare privitoare la doctrina
altei religii scrisă de un român.
Bibliografie:
Emilian Vasilescu, Apologeţi creştini. Români şi străini. Bucureşti, 1942, p. 127 - 135; P.P. Pânăitescu, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Bucureşti, 1958, 268 p.; I.D. Lăudat, Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera. Iaşi, 1973, 272 p.; Vasile Mihoc, Sfânta Scriptură în opera Iui Dimitrie Cantemir, în ST, an. XXV, 1973, nr. 5 6. p. 341 - 351; Nicolae N. Stoleru, Divanul Iui Dimitrie Cantemir, unul din primele tratate româneşti de învăţătură morală creştină, în ST, an.XXV nr. 5-6. p. 326-365; Nicolae Chişescu, ortodoxia în opera Iui Cante,ir, în GB, an. XXXII, 1973, nr. 9-10, p. 1097-1120; Petru Horhoianu, Autenticitatea spirituală a lui Dimitrie Cantemir, în MB, an. XXV, 1975, nr. 7-9, p. 334-357; Nicolae Şerbănescu, Dimitrie Cantemir. Trei sute de ani de la naşterea Iui, în BOR, an. XCI, 1973, nr. 9-10, p. 1031 -1062; Petre I. David, Dimitrie Cantemir, şi urmaşii săi în Rusia, exemplu de demnitate şi patriotism, în BOR, an. XCII, 1974, nr. 7-8, p. 928-955; Antonie Plămădeală, Dimitrie Cantemir, teologul. în vol. Dascăli de cuget şi de simşire românească, Bucureşti, 1981, p. 242-251. A se vedea şi Dicţionarull literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p. 149-154 (cu bogată bibliografie).
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]