* * *
ARăPAşU
TEOCTIST (din botez Teodor), patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române.
N.
7 febr. 1915, in Tocileni, jud.
Botoşani. Frate în
mănăstirile Verona şi Neamţ (din 1929),
Elev
la Seminarul monahal din mănăstirea Cernica (1932- 1940),
Tuns
în monahism la Bistriţa jud. Neamţ, sub numele Teoctist (1935) .
Hirotonit
ierodiacon pe seama acesteia (4 ian. 1937).
In 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti,
obţinâand licenţa în 1945,
Paralel
a îndeplinit diferite funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Bucureşti
şi diacon la Patriarhie.
La
1 mart. 1945 transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiind hirotonit
ieromonah (25 mart. 1945) şi hirotesit arhimandrit în 1946;
Studii
la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1945-1947);
Preot
slujitor (1945), apoi mare eclesiarh la catedrala mitropolitană din
Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia
Iaşilor (1946-1948),
Vicar
al aceleiaşi Arhiepiscopii (1948-1950).
In
mart. 1950 ales şi hirotonit episcop-vicar patriarhal, cu titlul
“Botoşăneanul”;
In
această calitate a fost secretar al Sf. Sinod, rector al Institutului
Teologic Universitar din Bucureşti (1950- 1954) şi a condus diferite
sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.
La
28 iul. 1962 ales, iar la 16 Sept. înscăunat episcop la Arad,
păstorâd acolo 10 ani (în dec. 1969 - dec. 1970, locţiitor de episcop
la Oradea).
La
28 ian. 1973 a fost ales, iar la 25 febr. 1973 înscăunat arhiepiscop al
Craiovei şi mitropolit al Olteniei, la 25 Sept. 1977 ales, iar
La
9 oct. 1977 înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al
Moldovei şi Sucevei (din iul. 1980 până în ian. 1982, locţiitor
de mitroplit al Ardealului).
După
moartea patriarhului Iustin (31 iul. 1986) a devenit locţiitor de
patriarh, la 9 nov. 1986 a lost ales, iar la 16 nov. 1986 întronizat ca
arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh
al Bisericii Ortodoxe Române.
In
cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme
administrative ,şi economice, ci şi de restaurarea unor monumente de
artă bisericească din cele
patru eparhii pe care le-a condus (îndeosebi Putna, Bistriţa, Slatina,
Râşca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi, toate în
Arhiepiscopia Iaşilor) şi de organizarea unor muzee
bisericeştiş a ctitorit o
biserică în localitatea Victoria-Botoşaniş a îndrumat revistele
“Mitropolia Oltenliei”, “Mitropolia Moldovei şi Sucevei" şi “
Glasul Bisericii", a încurajat apariţia mai multor lucrări
teologice.
Reprezentant
de seamă al ecumenismului românesc, a făcut parte din mai multe
delegaţii sinodale care au vizitat alte Bisericiş a condus
delegaţii în vizitele de peste hotare: Biserica Ortdoxă din Finlanda
(1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din
Malabar-Indiali (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica
Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară
din America (1978). Ca patriarh, a
condus delegaţii sinodale române care au vizitat Patriarhia ecumenică Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia
(toate in 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc.
A
participat la Conferinţa mondială a Comisiei “Credinţă
şi Constituţir"a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la
Montreal (1963), vizitând atunci o serie de parohii românesti din Canada, la
întâlnirea ecumenică de la Chantilly-Franţa (1978), a opta Adunare
Generală a Conferinţei Bisericilor Europene din Chania-Creta (1979),
când a fost ales membru în Comitetul consultativ, a doua Conferinţă
panortodoxă presinodală (Chambesy, 1982), la lucrările
Prezidiului şi Comitetului Consultativ de la Oxford (1993) etc.
Lucrări:
A
publicat studii, articole, cuvântări în:
v
“Biserica Ortodoxă Română“,”Glasul
Bisericii",
v
“Mitropolia Moldovei şi Sucevei",
v
”Mitropolia Olteniei",
v
“Mitropolia Banatului",
v
“Telegraful Român",
v
Cărţi de rugăciuni,
v
Pastorale.
Câteva
lucrări au apărut în volum:
v
Mitropoltul
Iacob Putneanul,.
făclier al Ortodoxiei româneşti al năzuinţelor de unitate naţională şi şi de
afirmare a culturiii române, Mănăstirea
Neamţ, 1978, 45 p.
v
O ediţie lărgită, sub titlul Mitropoliull Iacob Putneanul, 1719-1778.
v
In
slujba Ortodoxiei româneşti a
năzuinţelor de untate naţionalăşi de afirmare a
culturii român,e Neamţ, 1978, 128 p.);
v
Studiu
introductiv la Dosoftei. Dumnezeiasca
Liturghie. Ediţie critică de N. A. Ursu , ,Iaşi, 1980, p.
V-XLIV (lucrare editată din iniţiativa sa).
Articolele
şi cuvântările publicate în reviste au fost strânse în câteva volume,
sub titlul:
v
Pe
treptele slujirii
creştine, Mănăstirea Neamţ, vol. 1, 1980, VII + 411 p.;
vol. 11, VII + 414 p.; vol. 111, 1985, VII + 495 p.; vol. IV, 1986, 454 p.; vol. III 1, 1989, 572 pş vol. VI, 1992, 432 p.;
v
Slujind
altarului străbun, vol. 1,
Bucureşti, 1992, 512 p.
v
Ca patriarh îndrumă întreaga activitate
editorială de la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
Până în prezent au apărut, cu
binecuvântarea sa, o serie de lucrări cu caracter teologic şi
istoric:
v
Sfinţi
români apărători ai legii strămoşeşti (Bucuresti,1987),
v
Biserica
Ortodoxă Română. Monografe
album (Bucuresti, 1987, cu versiuni în limbile
engleză şi franceză),
v
Reeditarea
Bibliei de la Bucureşti din
1688,
v
Manuale pentru invăţământul
teologic universitar şi seminarial,
v
Noi traduceri din Sfinţii
Părinţi,
v
Carţi de Slujbă,
v
O versiune revizuită a Noului Testament (1993) şi altele.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]